Evident este strâns legat de copilaria mea petrecută la bunici în vacantele de vară.
De uliţele din sat şi mirosul lemnelor arse care după atâta timp îmi trezesc amintiri olfactive ce nu le pot uita.
Sau lemnele din sobă când trosnesc, şi ce usor adormeam ascultând aproape hipnotizat focul ce se consuma încet încetisor.
Îmi plăcea tare mult că ne adunam mulţi(cu mici, cu mari) şi nu ne plictiseam.
Aşa se întâmplăşi la Viscri.
Dimineaţa
când mă
trezeam mâncam mâncare
sănătoasă
(din gospodărie sau
produsele locale)
Imi plăcea
să o privesc pe bunica cu
cată răbdare
şi iubire îngrijea
de legumele ei, din grădină.
Uneori am senzatia că o
aud fredonand o melodie (încercând
să alunge gândurile
şi durerile).
Sau de poveştile
din copilărie ale mamei
când a reusit să
îmbete gâstele
din ogradă (cu vişinele
din vişinată).
Nu-i aşa
că sună
familiar pentru unii dintre voi …..
Sunt multe de povestit, dar ştiu
că timpul este preţios
şi oamenii nu mai au
răbdare.
M-am întors
în prezent şi
privesc pe fereastră.
Am dat draperiile la o parte şi
pot spune că ferestrele
sunt ca niste tablouri autentice.